duminica

mi-am înfundat plămânii

cu fum de păpădie

tutun mărunțit -

îmi intră fiecare abur în ochi;

mi se inundă creierul cu gânduri despre cireși înfloriți,

oamenii devin artă

iar eu m-am spart cu poezie.

Calea Mirunei din cafea

stele verzui
și păr albastru.
cafea amară,
îndulcită rapid cu zahărul din privirea ta;
aceleași stele verzi
ce le culeg
și le presar
în părul tău încă albastru.
 
mesaj prielnic
transmis din mâna ta către a mea
(rece)
(a ta caldă)
când nu am nevoie de cuvinte,
ci doar de cafeaua ce o sorb din buzele tale.
ten albit
al meu-negrit
împreună suntem gri.
iar cu stelele verzui din părul tău,
iubita mea,
născocim o nouă galaxie
din cafea și zahăr brun.

-

gângănii stupide și scârboase mă sugrumă
demonul meu doar râde și aruncă cu stele-n mine și încerc să-i spun că nu mai vreau semne, că am destule
m-am saturat să privesc, vreau să văd
m-am săturat să exist, vreau să trăiesc
m-am săturat să ating, vreau să simt
m-am săturat să aud, vreau să ascult
m-am săturat să fiu prins de lanțurile unei minți ce pare că nu-mi aparține
m-am săturat...
tu cum reziști?

Odă de du-te vino

Te voi iubi atât de mult
și de sincer,

lucru de care îți vei da seama

din nenumăratele sărutări pe care ți le voi plasa pe tot corpul

când pierdem vremea prin parcuri cu fântâni

sau când suntem pe bancheta din spate a taxiului.

O să îți plantez buzele mele

pe fiecare colț din tine

și în orice loc din acest oraș,

sub lună și sub stele,

prin toate perechile tale de aștenuturi,

în fiecare cămașă pe care o porți

iar când voi fi plecată cu lunile

o să-mi simți parfumul,

acaparându-te,

când dai întâmplător de una din perechile mele de buze,

ce te-așteaptă mereu

în aceeași culoare rozalie,

în acelasi parc cu fântâni.

A treia scrisoare către București

Mi-ai lăsat un gust amar în gură

deși săruți atât de dulce.

Nu te am lângă mine

nu știu să te caut;

urmele tale de parfum au dispărut demult de pe pernă

amprenta ta nu mai e pe talia mea

iar eu

încerc seară de seară

să îmi inchid ochii și să îmi imaginez

că ne gândim unul la altul în același timp

și poate printr-o inconveniență universală

îți dai seama că-ți lipsesc

mâinile mele pe chipul tău

și că nu vrei să-ți părăsesc sinapsele.

Nu știu cum

dar mi-am legat singură încheieturile

de ideea de tine,

de lucrurile pe care credeam că mi le dai;

le-am legat și încătușat

și nu știu unde e cheița să mă eliberez,

cred că ai promis tu că mi-o returnezi...

Simt amar

pe piele și pe dedesubt

din ochi tot amar îmi curge

fiece loc pe care ți-ai pus buza de jos

îl simt amar

deși săruți atât de dulce.

Amărui

Te cred când spui că nu mă-nghiți

dar m-ai atins toată

și m-ai luat;

iar eu

neluându-mi negura în seamă

și ignorând vocile din cap

mi te-am dat.

M-ai gustat

apoi m-ai mestecat

și ți-ai dat seama

că nu suporți gustul amar sub limba ta.

Mă vei scuipa acum,

iar cel mai mare regret al meu

este ca nu-ți va rămâne niciun gust în gură

din vreo parte din mine.

Ars Erotica #3

Dermul tău îmi săruta pielea,

buzele tale ating limba mea,

iar când mă strângi,

în felul acela în care doar tu știi cum,

nu simt fiori

sau fluturi în stomac,

ci simt cum îmi înfloresc petale pe șirea spinării -

nu vrei te rog să le culegi?

La fel cum îmi cresc și cascade între coapse

când mă atingi

acolo

bea-mă

lasă-mă să curg în tine

și să gust apoi ploaia de pe limba ta.