altfel nu am cum să te descriu;
orice expresie prea fantastică
sau oricare alta prea simplă
nu ar reuși să capteze ce ești tu de fapt.
Ești simplitate pură
întortocheată
cusută și descusută
de atâtea ori și prin atâtea feluri.
Ești nimic altceva decât o ceașcă de cafea
amară
ce se-ndulcește subit la contactul cu buza mea de sus.
Ești mătase albă
cusută și descusută
de oameni ce n-au știut cum să te-mbrace.
da-mi mie o șansă
să mă înconjor în fir de mătase
albă
să te port măcar o dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu