Poveste #6

iarăși ai plecat

damsel stressed, not in distress

Nu aveai nevoie 
de pistol sau pușcă
pumnal 
briceag 
pentru a-mi veni într-ajutor
tot ce trebuia să faci 
era să îmi iei scutul din propria-mi mână.

380 fahrenheit

Temperatură crescendo

cosmos mistuit -

doar eu cu tine.

cald

Degete încrucișate

ale mele cu ale tale

sărutări minuțioase

atente;

mângâieri labile

repezi.

fierbinte

Venele tale pompează întru sângele meu

febra mea e dată de căldura ta

380 fahrenheit

cuprinde-mă

adoră-mă

sărută-mă

îndrumă-mă spre absolut,

fii la picioarele mele,

precum un ateu ce se convertește la sacru

voi fi templul tău

și-ți voi asculta fiece rugă,

iar tu, acum

o să treci prin membranele mele

mai ceva ca Vivaldi prin anotimpurile sale.

Poveste #5

Our personalities are but blank canvases
waiting to be scribbled on
painted on
written on
and we fail to realize
that the oil paints that are human individuals
cannot be erased
but only be painted on top of each other.
So be careful
whose fingertips hold the brushes
that trace either fine or bold marks
that is the canvas of your essence.

Don't let others draw your portrait
but allow them to sketch vague landscapes
with timid lines
that you can later fill in as you wish.

Despre răsuflări tăiate

-balcon, talie fină, bumbac alb-

Răsuflarea mi se îndreaptă către Est, Vest și Nord-Vest,

șpre albatroși trântindu-se

de malurile mele,

cât timp șanțurile feței îmi sunt umplute

cu, prin și din absintul ce-l sporește cerul

cu toate nuanțele și subnuanțele

de rece deschis până la întunecat.

Pupilele tale se dilată în direcția mea

suflul îți este răbufnat

ritmul cardiac agravat

iar gâtul meu

sugrumat.

-fum de țigară scrum-

dintre toate umbrele de violet și albăstrui-noros

poate chiar și dintr-un venin ce se prelinge sfios

dintre toate tonurile de rece scăzute și cald exacerbate

Tu ești fără îndoială

nuanța mea preferată.

Poveste #4

I got so high
I think I went down on God.

Arată-mi-te fraged

Șoptește-ți vorbele din urechea mea

ia-ți-le înapoi

căci nu sunt sigură

dacă sunt sau nu uzurpate.

Aruncă-mi-le din minte acum

răstignește-le

spune-mi în schimb

VORBE MICI și gesturi mari

în neantul ce este întunecimea mea

și lasă-mă să te privesc

Gol

dar nu dezbrăcat,

lasă-mă să-ți văd eu pietrele

să le cântăresc,

să le iubesc sau condamn;

lasă-mă să-ți văd eu oasele

așa cum sunt ele

fără să te deghizezi.

D ă r u i e ș t e - m i - t e . 

Baby girl

jartiere -

strânse pe picior

dantelă -

care se mișcă jucăuș sub controlul mâinii tale ude,

Păr sângeriu

ce-ți cade pe spate.

încheieturi strânse

gemete și răbufniri

ba chiar și plânsete,

sudoare ce se prelinge de pe fruntea ta pe ceafa mea

în timp ce mă strângi

mă posezi

într-un joc de-a maestrul și Lolita.

Îți stârnesc eu oasele,

precum și cele mai întunecate gânduri

și le fac să fie în mine

pe fiecare din ele.

și

am doar o rugăminte,

căci știi și tu că am fost cuminte

și te-am ascultat:

am nevoie să fii Nabokov rândurilor mele

și să mă scrii

în timp ce mă încătușezi

și îmi împingi carnea în peretele rece

care vi fi,

precum pielea mea

plină de vânătăi și urme de păcat.

oprește-te, te rog

N-am avut vreodată nevoie de ce se presupunea că îmi oferi

mi-ai luat tot - când nici nu aveam ceva de oferit

lasă-mă măcar acum să devin un întreg

căci de 9 ani,

sunt pierdută în umbra amintirii tale

și-ncercând să o pun pe ea cap la cap

m-am pierdut pe mine pe parcurs

și a devenit tot ce știu.

A doua scrisoare către București

de la o vreme nu te mai strig - nu mă auzi oricum.
Stau lângă tine
în dreptul tău
și mă scufund încet, încet
în toate lucrurile necunoscute din mine.
Mă înec
în absolut nimic
iar tu
stai lângă mine
în dreptul meu
și-mi arunci funii
într-o falsă și ipocrită încercare de a mă elibera;
pe când eu,
m-aș arunca după tine
și ți-aș tot ce ai nevoie
fără ca măcar să îmi ceri.
Stai lângă mine
în dreptul meu
și poate se creează o ceață densă de la șiroaiele din ochii mei
(ochii mei
care credeam că te îndeamnau la absolut)
dar nu mă auzi
nu vrei să mă auzi
nu știi să mă auzi
și acum
îmi dau seama
că sensul celor 7 Luni goale
l-am regăsit în brațele tale egoiste
ce nu vor să-mi dea alinare.
Așa că,
te mai strig o ultimă dată:
"salvează-mă, te rog
sau măcar fugi și tu cu mine."
-nu m-ai auzit-