Amărăciune

Tot cu ce-o să m-aleg în viață
 Sunt doar amintirea unei copilării vesele
 A unei adolescențe triste
 A unei maturități melancolice
 Și a unei bătrâneți deplorabile.
 
 Amărăciune vicleană,
 Lasă-mă să scap din ghearele tale
 Nu mă strivi încă
 Mai am atâtea de făcut
 Atâtea de rezolvat.
 
 Măcar lasă-mă să-mi desfac aripile
 Pentru ultima oară
 Și să zbor peste oceane
 Pentru a ajunge acasă
 La părinți.
 
 Să le pot săruta frunțile
 Să le pot spune că-i iubesc,
 Lucru ce mi-a fost atât de greu
 În întreaga perioadă de până acum.
 
 Și până la prietenii mei
 De-o viață
 Să le spun cât de mult îmi vor lipsi
 După ce mă voi cufunda în adâncuri
 Pentru eternitate.
 
 Regretul va fi ultimul meu sentiment.
 Ultimul sentiment
 Din viața unui simplu muritor
 Ce-a fost sfâșiată într-o clipită
 De gheara nemiloasei amărăciuni...