Lirica vulgară e cea mai bună lirică

În timp ce alții își consumă relațiile într-un mod sau altul

majoritatea prin dormitoare sau bucătării

construind astfel o continuitate a banalității relației dintre ei,

căci să te uiți la ființa persoanei iubite

și să îi poți oferi doar mediocritate repetată care nici măcar nu începe să capteze atenția vecinilor

e demn de milă.

Între două corpuri care doresc să schimbe lichide între ele precum se preling corpurile cerești pe Calea Lactee

nu există banalitate, obscuritate și rutină în ceea ce privește așa-zisul act sexual

și, îmi pare rău cititorule, pentru grafica ce ți-o înșiruiesc

dar peste ani de zile

când își va aminti de mine

nu voi fi o altă urmă pe cearșafurile lui

voi fi scântei înflăcărate.

căci între două corpuri care doresc să schimbe lichide între ele precum se preling corpurile cerești pe Calea Lactee

nu există banalitatea actului sexual.

Există fie dragoste

în felul în care își cunosc dorințele dintr-o privire

și se iubesc oriunde și niciodată la fel

sau există vulgaritatea aceea excelentă, 

îmbătătoare

care te face să te uiți la trupul celuilalt

să tânjești după șolduri și clavicule

și să spui

“vreau să te fut atât de tare

încât să tremure și stelele cât fac poezie între picioarele tale

și atunci vei ști cât te ador.

O să te mănânc de viu.”