Vis #1

O sufragerie goală și un fotoliu vechi pe care stăteam și savuram un pahar de vin. Mă uitam într-un punct inexistent când, de nicăieri, apare o figură pe care aveam impresia că o cunosc de când m-am născut. Iese din umbre și spre șocul meu, dar totodată și spre interesul meu, eram tot eu. Un alt eu, mai matur, mai încercat, mai împlinit. Îmi întinde un ceas de buzunar vechi, ca de argint. În timp ce-mi înmânează ceasul, îmi zice „Azi, timpul morții.” Când am privit spre ceas, era ora 2:48. Era blocat, pur și simplu, la ora 2:48.