Țigări aprinse, sărutări furate, priviri șirete și nespusele cuvinte
Acoperiți doar de-al nostru amor și de o palidă reflexie a unui far îndepărtat
Ne petreceam adesea serile încercând să dăm un sens simțitirilor inefabile
Dar ai plecat.
Cuvintele-ți sculptate în inima-mi de plumb vor fi mereu acolo să-mi aducă aminte asta
M-ai lăsat gol, un singur lucru mi-ai lăsat și nu-ți voi mulțumi vreodată
Căci lucrul ce mi l-ai lăsat nu e decât o colecție de amintiri și sentimente tragice
Adunate sadic, spre deliciul gândurilor ce astăzi mă mănâncă de viu
Topindu-mi receptorii simțirilor, arzându-mi întregul circuit afectiv.
Ai plecat...
Și tot ce mi-a mai rămas de preț acum e doar parfum de umbre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu