Spune-mi

Mi-ai prefăcut ochii în cascade stacojii
și mințile mi le-ai lăsat deschise ca un sertar dezordonat
unde nu-ți găsești nici măcar cheile mașinii.
Spune-mi pictor, pentru că tocmai ți-am pictat portretul
cu lacrimi de cositor și smoală unde acum gânduri îmi aștern.
Spune-mi muzician, pentru că pe-ale mele suspine
dansau extatic toți demonii ce mi i-ai lăsat după ce mi-ai întors spatele.
Spune-mi zeu, pentru că dintr-ale mele lacrimi
am creat un univers în care tu încă ești a mea și nu doare
amintirea mâinilor tale pe ale mele și a freneziei buzelor noastre valsânde.
Spune-mi diavol, pentru că dintr-ale mele lacrimi
am creat un univers în care tu nu vei mai fi vreodată a mea și doare
lipsa mâinilor tale pe ale mele și a freneziei buzelor noastre valsânde.
Spune-mi om, pentru că aleg să trăiesc
și în trecut, cu ajutorul filmelor vechi cu noi
și în prezent, cu ajutorul filmelor vechi nu noi...
Spune-mi pe nume, pentru că inima mea tânjește
după sunetul gingaș, dar totodată crud al vocii tale
rostindu-mi chinuitor de încet, literă cu literă, numele.