duminică, 18 ianuarie 2015

Poveste #2

InMomentum

Masculinitate între cearșafuri. Miros puternic de parfum de-al tău, cel ce-mi place mie. Feminitate sub cearșafuri. Brațe și talii dezgolite, degetele tale căutându-mi trupul și eu rupându-ți sinapsele cu vorbe amărui. Liniște profundă între noi, ce ne-ndeamnă la nesomn, deși, tot ce simt sunt brațele tale puternice cum mă cuprind din ce în ce mai strâns ca un copil ce-și îmbrațișează mama. Aș vrea să-ți fiu și mamă, să te iubesc în cel mai inocent mod al cuvântului. Mă strângi la pieptul tău iar eu, cu o atingere-ți transmit să stai liniștit. Nu mi te fură nimeni. Ești tu cu mine, vulnerabil, iar eu, eu mă chinui să fiu “eu”-ul de care ai tu nevoie.

Mă regăsesc în ochii tăi calzi, care lasă orice masculinitate și feminitate de o parte. Pielea mi-e rudă cu a ta, iar in momentum, nu mai am nevoie să cunosc neantul. Vidul. Neființa mea a făcut cunoștință cu ființa ta. Tot ce am nevoie să cunosc se află în despicăturile falangelor tale, trasând cărări adânci în derm. Tot, doar in momentum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu