Vrăjitorul

Asemenea unui vrăjitor,

Stau trist și îngândurat într-o cameră și mi-e dor,

De ea, de chipul ei dezmierdat,

De săruturi și ambrozie

Fiindcă ființa sa,

Îmi aduce aminte de un portal,

O poartă spre ceva sublim

Ceva efemer și fermecător

Ce tinde să aducă alinare

Unei inimi decedate

Din cauza unor iubiri fără însemnătate.

Și mi-e dor,

Asemenea unui vrăjitor,

Stau singur în cetatea mea și mor

Încet, încet

Fără tine,

Eu, mor.