Sper că-ți lipsesc

Lacrimi în fața pozei cu noi doi
Și nimic mai mult nu reușesc să scot la suprafață
Din inima-mi ce mi-ai lăsat în urmă ca de gheață.
Mi-e dor.
De tot ce am avut și tot ce-am fi putut avea
Dar nu ai vrut... mărunțindu-mi visele ca un bucătar de mare clasă cu cuțitele-ți de aur
Să-ți fie dor!
Căci cu pași de copil m-ai alungat de la sufletul tău, răcindu-l pe al meu
Cu vorbe necugetate mi-ai smuls grațiile din suflet
Și cu premeditate gesturi ai adus în ruină visele ce mi le-am construit cu noi...
Să-ți fie dor.
Căci cu sfială încercam să-ți mângâi chipul, să-ți sărut buzele cărnoase din care mă hrăneam adesea
Și cu vorbe dulci îți dezmierdam sufletul pe care mă mințeam că-l posedam.
Să-ți fie dor...
Căci persoana care odinioară ți-ar fi adus și luna de pe cer și stelele deopotrivă
Nu mai e în stare nici să-ți rostească numele.