Găuri - gropi

Din amintiri pășim în găuri negre.

Nu ți-am fost de-ajuns

deși,

mi te-am dat toată

zi după zi

ceas după ceas

și să spun ca m-ai lăsat goală de orice fărâmă de ce mai aveam pe mine

e prea puțin.

Din amintiri călcăm în găuri negre.

M-ai lăsat nudă

bătută

amenințată

fragedă

cu cicatrici atât de adânci

de s-ar vedea și pe o pânză perfect albă

Din amintiri ne-mpiedicăm și cădem în găuri albe.

și totuși,

plecarea ta

înseamnă totodată învierea mea

mi-am dat răgaz

și mi-am cules singură stelele din păr

și de data aceasta

le-am împrăștiat unde am crezut eu de cuviință.

Nu mi-ai fost tu mie îndeajuns.